În perioada dacică, animalele domestice au jucat un rol important în viața cotidiană a populației. Dacii erau cunoscuți ca fiind buni crescători de animale și își domesticiseră o varietate de animale, inclusiv bovine, ovine, caprine, porcine și cai. Unul dintre cele mai importante animale domestice pentru daci erau bovinele. Acestea erau utilizate pentru muncă în câmp, transport și pentru producerea de lapte și carne. O altă specie importantă de animale domestice erau oile și caprele, care ofereau lapte, carne și lână. Porcii erau de asemenea crescuți pentru carne și grăsime, iar caii erau folosiți pentru muncă și transport.
Domesticirea animalelor la daci a fost un proces de lungă durată și complex. Dacii au învățat să selecționeze animalele cu caracteristici dorite, cum ar fi forța și blândețea, și să le îmblânzească prin intermediul antrenamentului. Cu timpul, animalele domesticite au devenit mai ușor de controlat și de îngrijit, oferind astfel beneficii semnificative pentru comunitatea dacică.
Una dintre cele mai importante practici în creșterea animalelor la daci a fost pășunatul. Animalele erau aduse în zone cu vegetație abundentă și lăsate să pască, astfel încât să poată obține hrana necesară. Acest lucru a permis daciilor să-și hrănească animalele fără a fi nevoie să cumpere hrana din alte zone. În plus, animalele domestice erau adesea crescute în apropierea caselor sau în curțile interioare ale gospodăriilor. Acest lucru a permis proprietarilor să aibă un control mai bun asupra animalelor și să le ofere o îngrijire corespunzătoare.
Caii: Animale sacre venerate ca simboluri ale fertilității și puterii
Caii au jucat un rol crucial în cultura și societatea daciilor, popor indo-european care a trăit în regiunea cunoscută astăzi ca România și Moldova în perioada antichității. Dacii au fost recunoscuți pentru abilitățile lor în călărie și pentru faptul că au crescut caii pentru a-i folosi în diverse scopuri. În primul rând, caii erau folosiți în timpul războiului pentru a sprijini armata dacă. Călareții daci erau foarte bine antrenați și foloseau caii într-un mod extrem de eficient, ceea ce îi făcea temuți de adversarii lor. Caii puteau fi folosiți într-o varietate de moduri în timpul războiului, inclusiv pentru a ataca inamicul, a aduce trupele la bătălie și pentru a permite retragerea rapidă în caz de nevoie.
În al doilea rând, caii erau folosiți în viața cotidiană a dacilor. Aceștia erau crescuți pentru a fi folosiți în agricultură și în transportul de mărfuri. Caii erau folosiți pentru a trage plugurile și carurile, ceea ce a făcut ca munca agricolă să fie mult mai ușoară și mai eficientă. De asemenea, caii erau folosiți pentru a transporta marfă și alte obiecte grele, ceea ce a permis ducerea aprovizionării și a bunurilor de la un loc la altul. În plus, caii aveau o importanță culturală și religioasă în cultura dacă. Caii erau considerați animale sacre și erau venerați ca simboluri ale fertilității și puterii. În timpul ceremoniilor religioase, caii erau sacrificați și folosiți în ritualuri speciale.
Câinii: Animale sacre și venerate ca simboluri ale loialității și fidelității
Câinii au fost una dintre primele animale domestice ale omului și au jucat un rol important în viața cotidiană și culturală a dacilor, popor recunoscut pentru relația lor strânsă cu câinii și pentru faptul că i-au crescut și folosit într-o varietate de moduri.
În primul rând, câinii au fost folosiți ca animale de pază în gospodăriile dace. Aceștia erau antrenați să aibă grijă de turmele de animale, să păzească proprietatea și să avertizeze proprietarii în cazul apariției unor intruși sau a altor pericole. Câinii erau crescuți special pentru acest scop și erau antrenați de către proprietarii lor pentru a fi eficienți și loiali.
În al doilea rând, câinii erau folosiți în vânătoare. Dacii erau un popor de vânători și câinii erau un instrument important pentru această activitate. Câinii erau antrenați pentru a urmări și a prinde animalele sălbatice, ceea ce a făcut ca vânătoarea să fie mult mai ușoară și mai eficientă. În plus, câinii aveau o importanță culturală și religioasă în cultura dacă. Câinii erau considerați animale sacre și erau venerați ca simboluri ale loialității și fidelității. În timpul ceremoniilor religioase, câinii erau adesea folosiți în ritualuri speciale sau erau sacrificați ca ofrande pentru zei.
Este important de menționat că dacii nu au crescut câinii pentru companie sau ca animale de companie, ci mai degrabă pentru utilitatea lor în viața cotidiană. Cu toate acestea, relația dintre daci și câinii lor era una strânsă și respectuoasă.
Oieritul începea în luna mai și se încheia în septembrie sau octombrie
Oieritul a fost o practică veche la daci, un aspect important al vieții lor, datorită faptului că ovinele erau principala sursă de hrană și de materiale pentru îmbrăcăminte. Oieritul era o practică sezonieră, care începea în luna mai și se încheia în septembrie sau octombrie, în funcție de condițiile meteorologice. În timpul verii, ciobanii se îndepărtau de satele lor și se mutau cu turmele lor de oi în regiuni mai înalte, unde pășunile erau mai verzi și mai bogate.
În timpul oieritului, ciobanii își construiau căsuțe temporare din materiale locale, cum ar fi lână și paie. Acestea erau numite „stâne” și aveau scopul de a proteja ciobanii și turmele lor de vremea rea și de animalele sălbatice. Ciobanii aveau nevoie să aibă o relație strânsă cu oile lor pentru a le putea îngriji și păzi în mod eficient. Ei trebuiau să fie capabili să detecteze orice problemă de sănătate sau de comportament și să ia măsuri adecvate pentru a preveni pierderile. În plus, ciobanii trebuiau să fie buni cunoscători ai mediului înconjurător și să înțeleagă cum să-și îndrume turmele de oi spre zonele de pășunat și de apă.
În timpul oieritului, ciobanii au folosit și câini pentru a păzi turmele lor de oi. Aceștia au fost antrenați pentru a detecta și a îndepărta animalele sălbatice și pentru a alerta ciobanii în cazul apariției unor pericole. În timpul toamnei, ciobanii aduceau turmele înapoi în sate și începeau procesul de împerechere și reproducere a ovinelor. Înainte de a începe iarna, ciobanii tăiau lâna de pe oi și o foloseau pentru a face haine și alte obiecte de îmbrăcăminte. Aceasta era o practică importantă pentru daci, care se bazau în mare parte pe produsele locale pentru a-și satisface nevoile de bază.
