Relațiile sociale în comunitățile dacilor: Strângerea de mână, salutul cu palma deschisă sau pumnul ridicat. Manifestări valabile și astăzi la români

Dacii au avut o serie de tradiții și obiceiuri care și-au lăsat amprenta în cultura românească de astăzi. Printre aceste tradiții se numără și salutul, care avea o importanță deosebită pentru daci. Există mai multe forme de salut la daci, dintre care cele mai cunoscute sunt:

1. Strângerea mâinilor – Această formă de salut a fost una dintre cele mai obișnuite în rândul dacilor. Aceștia își întindeau mâinile și se strângeau degetele, semnificând astfel prietenia și respectul reciproc. De asemenea, acest gest era folosit și ca un simbol al înțelegerii dintre două triburi sau între lideri.
2. Îmbrățișarea – Îmbrățișarea era o altă formă de salut la daci, care era folosită mai ales între membrii familiei sau prieteni apropiați. Aceasta semnifica afecțiunea și iubirea față de celălalt și era adesea însoțită de un sărut pe obraz.
3. Salutul cu palma deschisă – Acest gest consta în întinderea palmei deschise către celălalt și semnifica pacea și înțelegerea. Era folosit adesea între triburi în timpul negocierilor de pace sau între membrii diferitelor grupuri sociale.
4. Salutul cu pumnul ridicat – Această formă de salut era folosită în special de către războinicii daci și semnifica curajul și hotărârea de a lupta. Aceștia ridicau pumnul drept în aer, cu degetele strânse și semnifica astfel determinarea de a se apăra sau de a înfrunta inamicul.
5. Salutul cu frunza de dafin – Dacii atribuiau o importanță deosebită frunzei de dafin, considerând-o un simbol al puterii și al victoriei. Astfel, salutul cu frunza de dafin era un gest care semnifica respectul și admirația față de celălalt, dar și determinarea de a-și apăra patria.

Relații sociale complexe

Aceste relații erau influențate de factori precum statutul social, apartenența la trib, vârsta și sexul. În societatea dacă, familia era considerată ca fiind cel mai important element social, iar apartenența la un trib sau clan avea o mare importanță. Fiecare trib era condus de un șef sau un rege, care avea un rol important în relațiile sociale și politice ale tribului. În ceea ce privește statutul social, dacii aveau o ierarhie clar definită. În vârful ierarhiei se aflau conducătorii triburilor și familiile lor, urmați de nobilime și de păturile superioare ale societății, care aveau acces la resurse și la educație. La baza ierarhiei se aflau oamenii simpli, cum ar fi fermierii și artizanii.

Dacii erau, de asemenea, cunoscuți pentru relațiile lor strânse cu natura și pentru credințele lor spirituale. Ei credeau în zei și zeități, precum Zamolxis și Bendis, și practicau ritualuri și ceremonii religioase. Aceste practici spirituale au fost uneori asociate cu puterea și influența șefilor triburilor și cu abilitatea lor de a asigura protecția divină pentru triburile lor. În ceea ce privește relațiile de gen, dacii erau o societate patriarhală, în care bărbații aveau autoritatea în familie și în viața publică, iar femeile aveau un rol secundar. Cu toate acestea, există dovezi că femeile aveau un anumit grad de libertate și că au jucat un rol important în viața socială și economică a tribului.