O descoperire arheologică uimitoare din Israel rescrie istoria evoluției umane! Cercetătorii au descoperit morminte vechi de până la 130.000 de ani care sugerează că Homo sapiens și neanderthalienii nu doar au coexistat, ci au împărtășit tradiții, tehnologii și chiar credințe legate de moarte și viața de apoi. Această revelație oferă noi perspective asupra relațiilor dintre cele două specii și asupra modului în care interacțiunile lor au modelat dezvoltarea culturală timpurie a omenirii.
Cercetătorii israelieni au descoperit mai multe morminte umane într-o peşteră din centrul Israelului ce datează din Paleoliticul mijlociu, între 130.000 î.e.n. şi 80.000 î.e.n., a anunţat Universitatea Ebraică din Ierusalim într-un comunicat de presă publicat marţi, informează Xinhua.
Descoperirea, publicată în revista Nature Human Behaviour, subliniază coexistenţa dintre neanderthalieni, oameni arhaici, şi specia oamenilor moderni, Homo sapiens. Peştera, localizată în oraşul Shoham, este bogată în descoperiri arheologice şi antropologice, remodelând felul în care cercetătorii înţeleg relaţiile dintre oameni în Orientul Apropiat în perioada Paleoliticului mijlociu.
Studiul dorea să stabilească dacă Homo sapiens şi neanderthalienii erau rivali, vecini paşnici sau colaboratori. Dovezile sugerează că cele două specii au coexistat şi au împărtăşit aspecte din viaţa de zi cu zi, tehnologii şi obiceiuri funerare, încurajând schimburile culturale şi complexitatea socială. Studiul a arătat că acele interacţiuni au dus probabil la inovaţii, inclusiv la practici oficiale funerare şi utilizarea simbolică a ocrului în scopuri decorative, care ar fi putut defini identităţile sociale.
Prin integrarea datelor despre producţia de unelte din piatră, strategiile de vânătoare, comportamentul simbolic şi complexitatea socială, cercetătorii au concluzionat că neanderthalienii şi Homo sapiens s-au angajat în schimburi pline de însemnătate, care au contribuit la modelarea dezvoltării culturale.
Grupurile de morminte umane din peşteră sugerează că aceasta ar fi servit ca un sit funerar dedicat, subliniind astfel ritualuri împărtăşite şi puternice legături comunitare. Artefacte precum unelte din piatră şi oase de animale găsite în gropile funerare ar putea sugera, de asemenea, apariţia primelor credinţe în viaţa de apoi. Autorii studiului au concluzionat că descoperirea lor evidenţiază Levantul ca o răscruce vitală în istoria umană timpurie.
