Sucurile au fost o parte importantă a culturii dacice, care erau cunoscuți pentru utilizarea lor a fructelor și plantele medicinale în scopuri medicinale și religioase. Aceste sucuri au fost considerate ca fiind purificatoare și energizante, fiind folosite pentru a spori forța fizică și mentală, dar și în ritualurile religioase și au fost considerate ca fiind o ofrandă sacră și un semn de recunoștință față de zeități.
Unul dintre cele mai populare sucuri dacice a fost cel de struguri, care a fost folosit pentru a face vinul, care a fost consumat în timpul ritualurilor religioase și sociale. Vinul era, de asemenea, folosit ca medicament și pentru a crește forța și rezistența în timpul războiului.
Alte sucuri populare incluse cel de măceșe și de afine, care au fost consumate în timpul sezonului de vânătoare. Aceste sucuri au fost considerate ca fiind puternic energizante și au fost, de asemenea, utilizate pentru a crește imunitatea și rezistența organismului la boli. Dacii au mai consumat sucuri din fructe și plante precum coacăze, zmeură, căpșuni, mentă, busuioc și lemn dulce. Aceste sucuri au fost consumate în timpul sezonului de recoltare și au fost folosite ca medicamente naturale pentru a trata diferite boli și afecțiuni.
Dacii aveau și un suc special făcut din miere și propolis, care a fost considerat a fi un remediu pentru multe boli. Propolisul este un produs natural produs de albine și este cunoscut pentru proprietățile sale antivirale și antibacteriene. Sucurile dacice nu erau doar consumate, ci și oferite zeilor în timpul ritualurilor religioase. Acestea erau considerate ca fiind o ofrandă sacră și un semn de respect și recunoștință față de zeități.
